Dictionar

torace

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. torace, lat., fr. thorax)

1. cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator.
2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele.
 

cefalotorace

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céphalothorax, it. cefalotorace)

1. segment al corpului la arahnide și crustacee cu capul și toracele sudate.
 

hemitorace

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., engl. hémithorax)

1. (anat.) jumătate din torace sau piept.
 

mezotorace

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mésothorax)

1. (entomologie) segmentul al doilea al toracelui insectelor, de care sunt prinse aripile anterioare și a doua pereche de picioare; (var.) mezotorax.
 

protorace

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. prothorax)

1. primul segment al toracelui la insecte.
 

toracectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thoracectomie)

1. (med.) rezecție a coastelor.
 

toracenteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thoracentèse)

1. puncție pleurală în scop explorator sau terapeutic.
 

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
 

angiocardiopneumografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angiocardiopneumographie)

1. radiografie a cavității inimii și a vaselor mari ale toracelui, după injectarea unei substanțe radioopace.
 

balansier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balancier)

1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini, a unui instrument; balansor.
2. prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul.
3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2).
 

blatide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blatidés)

1. familie de insecte ortoptere alergătoare, cu corpul turtit, antene lungi și protorace mult lățit, ca un disc ce acoperă capul.
 

cefalotorace

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céphalothorax, it. cefalotorace)

1. segment al corpului la arahnide și crustacee cu capul și toracele sudate.
 

chilotorax

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chylothorax)

1. revărsare de chil în cavitatea pleurală, ca urmare a ruperii unui vas limfatic al toracelui.