Rezultate principale (Torace):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. torace, lat., fr. thorax)
1. cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste şi stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator şi circulator.
2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele.
Rezultate secundare (Torace):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. céphalothorax, it. cefalotorace)
1. segment al corpului la arahnide şi crustacee cu capul şi toracele sudate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. hémithorax)
1. (anat.) jumătate din torace sau piept.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mésothorax)
1. (entomologie) segmentul al doilea al toracelui insectelor, de care sunt prinse aripile anterioare şi a doua pereche de picioare; (var.) mezotorax.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. prothorax)
1. primul segment al toracelui la insecte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thoracectomie)
1. (med.) rezecţie a coastelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thoracentèse)
1. puncţie pleurală în scop explorator sau terapeutic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)
1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. angiocardiopneumographie)
1. radiografie a cavităţii inimii şi a vaselor mari ale toracelui, după injectarea unei substanţe radioopace.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balancier)
1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilaţie reglează mişcarea unei maşini, a unui instrument; balansor.
2. prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-şi menţine echilibrul.
3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blatidés)
1. familie de insecte ortoptere alergătoare, cu corpul turtit, antene lungi şi protorace mult lăţit, ca un disc ce acoperă capul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. céphalothorax, it. cefalotorace)
1. segment al corpului la arahnide şi crustacee cu capul şi toracele sudate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chylothorax)
1. revărsare de chil în cavitatea pleurală, ca urmare a ruperii unui vas limfatic al toracelui.