torențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. torrentiel)

1. (despre ploi) cu mare debit de apă, repede și de scurtă durată; vijelios.
2. (despre o apă curgătoare) care are un curs violent, cu creșteri bruște de debit.
3. (fig.) impetuos, năvalnic.

torenticol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. torrenticole)

1. (despre viețuitoare) care trăiește în ape repezi; care trăiește, care crește în torenți.

agestru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agestre)

1. formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; con de dejecție.

badlands

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. badlands)

1. teren argilos degradat de ape torențiale, cu văi lipsite de vegetație, din regiunile (semi)aride.

diluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. diluvium)

1. potopul biblic; (p. ext.) revărsare de ape, cu furtună și ploi torențiale; potop.
2. pleistocen.

esker

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. esker)

1. creastă lungă și sinuoasă formată din nisipuri și pietrișuri aduse de torenții glaciari.

galet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galet)

1. fragment mic de rocă, piatră, cu muchiile rotunjite de acțiunea mării sau a torenților.
2. rolă metalică montată între două piese în mișcare, pentru a le micșora frecarea.
3. piesă la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare.
4. element de tranformator electric, de forma unui inel, cu mai multe spire de înfășurare.
5. secțiune a unui comutator rotativ.

ravena

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. raviner)

1. (despre apele de șiroire, puhoaie, torenți) a roade, a săpa șanțuri de diferite dimensiuni.