Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lance-torpilles)
1. inv. instalaţie, aparat, tub de lansat torpile.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autographe)
1. aparat fotogrammetric, pentru măsurarea corpurilor cu ajutorul fotogramelor terestre.
2. aparat pentru înregistrarea imersiunii şi înclinării unei torpile în drumul către ţintă, a lansării unei mine sau a imersiunii unei drăgi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calibre)
1. diametru interior al unui tub, al ţevii unei guri de foc; diametrul unei torpile etc.; greutatea unei bombe de aviaţie.
2. instrument de precizie cu care se verifică gradul de uzură a ţevilor armamentului de infanterie.
3. instrument pentru măsurarea şi controlul dimensiunilor unor piese fabricate.
4. (fig.) mărime, proporţie, calitate; (fam.) fel, soi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chondroptérygiens)
1. pl. clasă de peşti cu scheletul cartilaginos: rechini, torpile etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. destructeur, lat. destructor, /II/ engl. destroyer)
1. adj. care distruge, nimicitor; distructiv.
2. s. n. navă militară rapidă, înarmată cu tunuri, rachete şi torpile, destinată lovirii torpiloarelor şi submarinelor, precum şi pentru protecţia navelor mari, a convoaielor; contratorpilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gerbe)
1. buchet de flori așezat în așa fel încât toate să aibă fața orientată în aceeași parte.
2. coloană de apă produsă de căderea unui proiectil.
3. fascicul de mai multe torpile lansate aproape simultan asupra aceleiași ținte.
4. ~ nucleară = fascicul de traiectorii ale particulelor emise de un nucleu radioactiv.
5. ansamblu de fântâni arteziene al căror jet dă împreună imaginea unei jerbe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lance-torpilles)
1. inv. instalaţie, aparat, tub de lansat torpile.