Dictionar

Rezultate principale (Torpilă):

Torpila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. torpiller)

1. a ataca şi a lovi cu torpile o navă, scufundând-o.

2. (fig.) a face eşueze, a submina (o acţiune, un plan etc.).

3. a efectua o explozie comandată de la suprafaţă în interiorul unei găuri de sondă cu ajutorul unei torpile (3).


Torpilă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. torpille)

1. peşte marin cartilaginos, din familia calcanului, capabil producă descărcări electrice la atingere; torpedo1 (4).

2. proiectil submarin autopropulsat, lansat şi dirijat împotriva navelor.

3. recipient cu exploziv pentru torpilări (2) în mine.


Rezultate secundare (Torpilă):

Porttorpilă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. porte-torpille)

1. dispozitiv pe care se montează o torpilă pentru a fi transportată.


Kaiten

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. kaiten)

1. torpilă mare sau submarin de buzunar (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot sinucigaș, care o conducea până la țintă.


Lansa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. lancer)

1. tr. a emite, a pune în circulație; a difuza.

2. a prezenta o carte recent apărută în cadrul unei scurte ceremonii.

3. a arunca și a dirija spre țintă o rachetă, o torpilă, o bombă etc.

4. a pune pe apă (o navă, o barcă, un ponton)

5. refl. a se avânta, a se angaja într-o acțiune etc.


Porttorpilă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. porte-torpille)

1. dispozitiv pe care se montează o torpilă pentru a fi transportată.


Selacieni

Parte de vorbire: s.m.pl.
Origine: (fr. sélaciens; cf. gr. selachos - pește cartilaginos)

1. subclasă de peşti marini cartilaginoşi, cu branhii şi coada heterocercă: rechinii, torpila; plagioclazi.


Siaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sillage)

1. dâră lăsată de o torpilă, de o navă în mers etc.

2. volum de fluid turbionar pe care îl lasă în urma sa un corp în mişcare într-un fluid.


Torpedo 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. torpédo, cf. sp. torpedo - torpilă)

1. perete care separă într-un vehicul locul conducătorului de cel al motorului și pe care se fixează instrumentele de bord.

2. automobil descoperit, care poate fi închis printr-o capotă sau prin perdele laterale.

3. sistem de frână la unele vehicule care se bazează pe strângerea axei.

4. (rar) torpilă.