Dictionar

Tort

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Torte)

1. prăjitură mare (rotundă) din mai multe straturi de aluat şi umplută cu cremă, cu dulceaţă etc.


Bicontort

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT bicontortus

2. FR bicontourné

3. EN twice-contorted

4. DE doppeltgedreht

5. RU двойнозaкрученный

6. HU kétszer csavarodott


Torţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. torcia, după fr. torche)

1. faclă, făclie.

2. tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvenţă.


Tortări

Parte de vorbire: vb. tr. (regional)
Origine: (toartă)

1. a sfredeli toartele ciubărului.


Torticolis

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. torticolis)

1. reumatism localizat la muşchii cefei, care face ca mişcările gâtului devină anevoioase şi dureroase.


Tortilla

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. tortilla)

1. plăcintă din porumb, în America de Sud.


Torţionar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tortionnaire)

1. adj. care serveşte pentru tortură; chinuitor.

2. s. m. cel care aplică tortura; călău, gâde.


Amforiform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphoriforme)

1. în formă de amforă (vas mare cu două torți).


Blat

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Blatt)

1. foaie de aluat pentru tort.

2. suprafaţă (netedă) a unor obiecte.


Brulot

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brûlot)

1. (ant.) maşină de război cu care se lansau torţe aprinse.

2. vechi vas de război cu materiale inflamabile aprinse, împinse către corăbiile duşmane.


Complicat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compliqué)

1. încurcat, greu de înţeles.

2. (fig.) întortocheat, sinuos.


Corporal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. corporel, lat. corporalis)

1. pentru corp, privitor la corp; trupesc.

2. pedeapsă = pedeapsă prin lovituri şi torturi, care se aplica în trecut delincvenţilor; percheziţie = percheziţie făcută cuiva pentru a vedea dacă nu ascunde sub haine arme sau alte mijloace de atac.

3. cu corp, material.


Crater/crater

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cratère, lat. crater, gr. krater)

1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice şi cu două torţi laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospeţe.

2. deschizătură largă şi conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava.

3. gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafaţa Pământului.

4. ~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafaţa Lunii.