OK
X
mucenie
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (srb. mučenje, rs. мучение)
1.
supunere
la
un
martiriu;
martirizare.
2.
loc
unde
era
torturat
sau
ucis
un
mucenic.
3.
(var.)
măcenie,
mâcenie.