Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. torticolis)
1. reumatism localizat la muşchii cefei, care face ca mişcările gâtului să devină anevoioase şi dureroase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. tortilla)
1. plăcintă din porumb, în America de Sud.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tortionnaire)
1. adj. care serveşte pentru tortură; chinuitor.
2. s. m. cel care aplică tortura; călău, gâde.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphoriforme)
1. în formă de amforă (vas mare cu două torți).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cratère, lat. crater, gr. krater)
1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice şi cu două torţi laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospeţe.
2. deschizătură largă şi conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava.
3. gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafaţa Pământului.
4. ~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafaţa Lunii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marmite)
1. vas mare cu două torţi, cu care se transportă mâncarea caldă şi apa (în armată).
2. scobitură circulară sau ovală săpată prin eroziunea în roca dură a unui râu.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT distortus; contortus; torquatus; tortus
2. FR tordu; contourné; détorqué; entortillé; contorté; tortillé
3. EN torsiv; contorted; twisted; distorted; coiled
4. DE verdreht; gedreht; gewunden; zusammengedreht; zusammengewunden; verschlungen; verschraubt
5. RU зaкрученный; скрученный; искривленный
6. HU csavarodott, csavart, sodort, egymásra csavarodott; becsavart
Parte de vorbire: s.m.f. (înv., reg.)
Origine: (chinzui + -[i]tor)
1. persoană care chinuiește; chinuitor, torționar.