Dictionar

Torţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. torcia, după fr. torche)

1. faclă, făclie.

2. tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvenţă.


Retortă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. retorte, germ. Retorte)

1. vas (de laborator) din sticlă, pământ sau platină, în formă de balon cu gâtul îndoit.

2. recipient cu pereţi refractari, pentru distilări industriale.


Tortări

Parte de vorbire: vb. tr. (regional)
Origine: (toartă)

1. a sfredeli toartele ciubărului.


Lampadofor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lampadophore, gr. lampadephoros)

1. (la vechii greci) purtător de torţă la ceremoniile religioase.

2. cel care continuă, extinde şi consolidează o concepţie, un mod de gândire, un stil etc.