Absurd, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.

2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.

3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.

4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.

---

Adinamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adynamie)

1. lipsă totală a forţei fizice, care însoţeşte unele boli.

---

Adipsie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adipsie)

1. lipsă totală a senzaţiei de sete.

---

Afazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphasie)

1. pierdere, totală sau parţială, a posibilităţii de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie.

---

Afilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aphyllie)

1. lipsa totală a frunzelor la unele plante.

---

Alopecie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alopécie, lat. alopecia, gr. alopekeia)

1. cădere prematură a părului (de pe cap); chelie.

2. absența congenitală sau temporară, pierderea totală sau parțială a părului de pe cap sau a părului corporal; peladă.

---