Dictionar

toxic 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. toxique, lat. toxicus)

1. adj. (despre substanțe) care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor.
2. s. n. otravă.
 

toxic; otrăvitor; veninos

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT toxicus; toxicarius; venenatus; venenosus; venenifer; virosus
2. FR toxique; vénéneux; vireux
3. EN toxic; poisonous; venenate; venenous; toxical
4. DE giftig; toxisch; vergiftend
5. RU ядовитый; токсичный
6. HU mérgző; ártalmas, mérges, veszedelmes; mérgezett, epés
 

toxicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. toxicité)

1. proprietate a unei substanțe, a unui mediu etc. de a fi toxic.
2. proprietate a unor microbi de a elibera toxine dăunătoare organismului.
 

toxicitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT toxicitas; venenositas
2. FR toxicité
3. EN toxicity
4. DE Toxizität; Giftigkeit
5. EN токсичность; ядовитость
6. HU mérgező hatás
 

TOXICO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. toxikon „otravă”)

1. „otravă, toxine, toxic”.
 

toxicodependență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. toxico-dépendance)

1. etapa toxicomaniei în care subiectul este în întregime dependent de produsul toxic pe care îl consumă.
 

absint

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
 

absintism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthisme)

1. intoxicație cu absint.
 

aconitină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aconitine)

1. alcaloid foarte toxic extras din rădăcinile de aconit.
 

adamsită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamsite)

1. substanță toxică de luptă, iritantă, strălucitoare.
 

agrobiocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrobiocénose)

1. biocenoza organismelor din biotopul agricol; biogeocenoză creată de om (ecosistem artificial) în scopuri agricole, care depinde în primul rând de activitatea umană (fertilizare, lucrare mecanică a solului, irigare, tratare cu substanțe chimice toxice et cetera); agrocenoză.
 

alcaloid

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alcaloïde)
Mescalina
Mescalină, un alcaloid (2007)

1. (chimie) substanță organică de origine vegetală sau obținută sintetic, toxică, folosită în medicină.