Rezultate secundare (Trădează):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appréhensif)
1. care exprimă, trădează aprehensiune; care simte aprehensiune; timid; neîncrezător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. félon)
1. (feudalism) (vasal) care încalcă angajamentele contractate față de stăpân; neloial.
2. (prin ext.) care își trădează angajamentele; trădător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. maladif)
1. cu aspect sau caracter nesănătos; bolnăvicios.
2. (despre stări psihice) care trădează o boală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. possessivus, fr. possessif)
1. (despre pronume, adjective, articole) care indică posesiunea, apartenenţa.
2. care manifestă, trădează spirit de posesor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sensuel, lat. sensualis)
1. (despre oameni; şi s.) înclinat spre plăcerile trupeşti.
2. (adv.) care trădează senzualitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (stâng + suf. -aci)
1. (despre oameni; adesea substantivat) care lucrează, scrie etc. mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă.
2. (despre manifestări ale oamenilor) care arată, trădează stângăcie.
3. fig. lipsit de îndemânare, de abilitate; lipsit de siguranță, de suplețe în mișcări, în exprimare, în gândire.
4. (și adverbial) care este lipsit de îndemânare în ceea ce face; neîndemânatic.