Rezultate secundare (Tr.):
Trabacol
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it. trabaccolo)
1. navă de cabotaj cu vele, în Marea Adriatică.
Trabecul
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trabécule, lat. trabecula)
1. (anat., bot.) formaţie fibroasă cu rol de legătură sau de delimitare a unei cavităţi.
Trabeculă
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Trabekeln; Tramawulst; Stützpfeiler; Verbindungsfaser; Querverbindung
5. RU трaбекулa; соединительно еволокно
6. HU trabekula, a termőtest falától a közepéig érő tartógerenda
Trabeculat
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT trabeculatus; trabeculosus
3. EN trabeculate; cross-barred
4. DE querbälkig
5. RU переклaдчaтый
6. HU harántgerendás
Trabuc
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Trabuko)
Trac 1
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trac)
1. stare emotivă de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) înainte de a apărea în faţa publicului, a unor examinatori.
Abac
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Abacă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Abacteriemic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)
1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
Abajur
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)
1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
Abandon
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Abandona
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.