tr

Parte de vorbire:  interj., s.n. (adesea repetat sau cu „r” prelungit)  
Etimologie: (formație onomatopeică)

1. (cuvânt care) imită strigătul natural al turturelei, al porumbelului sau al bibilicii.
2. (var.) (reg) tru.

trabacol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. trabaccolo)

1. navă de cabotaj cu vele, în Marea Adriatică.

trabecul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trabécule, lat. trabecula)

1. (anat., bot.) formație fibroasă cu rol de legătură sau de delimitare a unei cavități.

trabeculă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT trabecula
2. FR pilier; trabécule
3. EN trabecula
4. DE Trabekeln; Tramawulst; Stützpfeiler; Verbindungsfaser; Querverbindung
5. RU трaбекулa; соединительно еволокно
6. HU trabekula, a termőtest falától a közepéig érő tartógerenda

trabeculat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT trabeculatus; trabeculosus
2. FR trabéculé
3. EN trabeculate; cross-barred
4. DE querbälkig
5. RU переклaдчaтый
6. HU harántgerendás

trabuc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Trabuko)

1. țigară formată prin rularea frunzelor de tutun; țigară de foi.
2. (var.) (înv.) trabuco.

trac 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trac)

1. stare emotivă de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) înainte de a apărea în fața publicului, a unor examinatori.

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.

abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.