Dictionar

Rezultate secundare (Tr.,):

Trabacol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it. trabaccolo)

1. navă de cabotaj cu vele, în Marea Adriatică.


Trabecul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trabécule, lat. trabecula)

1. (anat., bot.) formaţie fibroasă cu rol de legătură sau de delimitare a unei cavităţi.


Trabeculă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT trabecula

2. FR pilier; trabécule

3. EN trabecula

4. DE Trabekeln; Tramawulst; Stützpfeiler; Verbindungsfaser; Querverbindung

5. RU трaбекулa; соединительно еволокно

6. HU trabekula, a termőtest falától a közepéig érő tartógerenda


Trabeculat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT trabeculatus; trabeculosus

2. FR trabéculé

3. EN trabeculate; cross-barred

4. DE querbälkig

5. RU переклaдчaтый

6. HU harántgerendás


Trabuc

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Trabuko)

1. ţigară de foi.


Trac 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trac)

1. stare emotivă de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) înainte de a apărea în faţa publicului, a unor examinatori.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. nomogramă.


Abajur

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.

2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. părăsire, renunţare.

2. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

3. (sport) retragere dintr-o competiţie.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

2. a neglija, a lăsa în voia...

3. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii.

4. intr. a se retrage dintr-o competiţie.


Abandonic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)

1. (cel) care trăieşte teama patologică de a fi abandonat.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage)

1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

2. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

3. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

4. sacrificare a animalelor, la abator.

5. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.