tracta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tracter)

1. a exercita o forță de tracțiune asupra unui vehicul.

contracta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contracter, lat. contrahere)

1. tr. a încheia un contract.
2. a lua asupra sa o obligație.
3. a ~ o datorie = a se împrumuta.
4. a se îmbolnăvi de...
5. tr., refl. (despre mușchi) a (se) strânge, a (se) zgârci.
6. refl. (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.

decontracta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décontracter)

1. refl. (despre mușchi) a-și reveni după o contracție.
2. (fig.; despre oameni) a se destinde, a se relaxa.

detracta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. détracter)

1. a micșora meritele cuiva; a defăima, a ponegri.

pertracta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. pertractare)

1. a trata, a dezbate îndelung.

retracta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rétracter)

1. tr. a retrage (o afirmație, un cuvânt etc.).
2. refl. (despre mușchi, țesuturi) a se zbârci.
3. (despre materiale) a se contracta.

abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

abstracționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abstractionnisme)

1. artă abstractă, care atinge sau caută un nivel de abstractizare.
2. (filosofie) tendința de a da abstracțiilor la fel de multă sau mai multă valoare decât realităților concrete.

amixie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amixie)

1. reproducere a unui organism pe cale asexuată la speciile inferioare.
2. restricție impusă membrilor unei colectivități de a contracta căsătorii cu parteneri din aceeași castă, rasă, religie etc.

angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligație, o răspundere.
5. a antrena într-o acțiune, într-o discuție.
6. refl. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

antiperistaltic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipéristaltique)

1. mișcări ~ce = mișcări care contractă esofagul, stomacul și intestinele de jos în sus.

antispastic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antispastique)

1. (medicament) care luptă împotriva spasmelor; decontractant al spasmelor musculaturii striate și netede; antispasmodic.