tracțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. traction)

1. deplasare înainte a unui vehicul cu ajutorul unei forțe exterioare.
2. forță de ~ = forță care pune în mișcare un vehicul.
3. (în teoria elasticității) mod de lucru al unui corp supus acțiunii unei forțe care tinde a-l lungi.
4. mișcare de gimnastică, ridicarea corpului suspendat de o bară, de inele etc. sau întins pe sol, cu ajutorul brațelor.
5. (ferov.) serviciu care dirijează locomotivele și personalul de conducere.

antetracțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antétraction)

1. (med.) flexiune a corpului spre înainte provocată de contracția mușchilor abdominali.

autotracțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotraction)

1. tracțiune cu mijloace automobile.

detracțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détraction, lat. detractio)

1. detractare.
2. proces de dislocare a blocurilor de rocă sub acțiunea ghețarilor.

hipotracțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (hipo2- + tracţiune)

1. tracțiune cu ajutorul cailor.

retrotracțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rétrotraction)

1. îndoire a corpului spre înapoi, provocată, în unele boli, de contracția mușchilor lombari.

sustracțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. soustraction)

1. acțiunea de sustragere, furt, eschivare.
2. infracțiunea de a scoate o piesă dintr-un dosar.
3. ~ de minor = ridicare ilegală a unui minor de la persoana care exercită autoritatea părintească.

ardenez

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ardennais)

1. rasă de cai mari, puternici, de tracțiune.

atelaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attelage)

1. animalele de tracțiune înhămate la un vehicul și harnașamentul necesar.
2. harnașament pentru caii unui atelaj (1).
3. echipament de legătură dintre două vehicule.
4. figură de stil, prin coordonarea unui termen concret cu unul abstract.

auto

Parte de vorbire:  I. s.n., II. adj. invar.  
Etimologie: (fr., germ. auto)

1. I. vehicul cu motor; automobil.
2. II. (despre transporturi, tracțiune) făcut cu un autovehicul; de automobil.
3. salon ~ = eveniment anual în cadrul căruia producătorii își prezintă ultimele modele.
4. școală ~ = școală pentru învățarea conducerii automobilului și a normelor de circulație, precum și pregătirea candidaților pentru obținerea permisului de conducere; școală de șoferi.

autotracțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotraction)

1. tracțiune cu mijloace automobile.

autovehicul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autovéhicule)

1. vehicul cu tracțiune mecanică proprie.

booster

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. booster)

1. motor cu abur auxiliar care antrenează roțile libere purtătoare ale unor locomotive cu abur pentru mărirea forței de tracțiune.
2. (electr., telec.) generator auxiliar pentru sporirea tensiunii; survoltor.
3. fuzee cu mare putere de propulsie și de scurtă durată, pentru lansarea proiectilelor teleghidate; rachetă auxiliară.
4. (med.) nouă doză de vaccin administrată pentru a întări răspunsul imunitar; rapel.