Dictionar

antropopsihologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (antropo- + psihologie)

1. știință care studiază creațiile și tradițiile populare.
 

cosmopolitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmopolitisme, rus. kosmopolitizm)

1. concepție din epoca de criză a sclavagismului grec și roman care promova ideea „cetățeniei universale”.
2. concepție care propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitățile creatoare ale propriului popor, disprețul față de valorile culturii materiale și spirituale ale propriei națiuni, față de limba și tradițiile naționale progresiste.
 

demologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démologie)

1. știință care studiază creațiile și tradițiile populare; demopsihologie.
 

erede

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. heres, -dis, it. erede)

1. cel care, la moartea unei persoane, devine (co)proprietarul averii acestuia; moștenitor.
2. cel care, prin drept de naștere sau prin desemnare, urmează pe cineva într-o funcție, într-o demnitate, la tron etc.
3. (fig.) cel care duce mai departe tradițiile predecesorilor săi, care continuă învățătura unei persoane etc.
 

iconoclast, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. iconoclaste, gr. eikonoklastes)

1. partizan al iconoclasmului.
2. (fig.) cel care sfărâmă, refuză autoritatea consacrată a unei valori, concepții, personalități, care nu respectă tradițiile.
3. (adj.) referitor la iconoclaști.
 

iudaism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. judaïsme)

1. religia evreilor, precum și teologia, legea și tradițiile culturale ale poporului evreu; formă de viață religioasă specifică evreilor a cărei caracteristică esențială este credința într-o ființă supremă, autor al universului pe care îl guvernează prin providența sa; mozaism.
2. (var.) (înv.) judaism.