Dictionar

Rezultate secundare (Tradițional,):

Tradiţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. traditionnel)

1. care funcționează după o tradiție; care urmează o tradiţie.

2. păstrat prin tradiţie; care ţine de tradiţie.

3. care este consacrat prin uz, care a intrat în moravuri.

4. (rar) care este atașat de tradiție.

5. (despre individ) care trăiește, care acționează după regulile stabilite de comunitate.

6. (prin ext.) clasic (spre deosebire de ceva nou, adesea folosit în publicitate).

7. (prin ext.) obișnuit.

8. (antonim) netradițional.


Tradiţionalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. traditionalisme)

1. atașament față de tradiție.

2. orientare social-politică și culturală îndreptată spre considerarea nediferențiată, necritică a valorilor tradiției.

3. tendință, mai ales în planul culturii, de suprasolicitare a elementelor tradiției, înțelese ca valori de sine, fără selecționare critică și fără interpretarea lor prin prisma noilor valori produse de evoluția social-culturală.


Tradiţionalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. traditionaliste)

1. I. care ține de tradiționalism; propriu tradiționalismului.

2. care respectă tradiţia; conformist, conservator.

3. II. adept al tradiţionalismului.

4. (antonime) antitradiționalist, modernist.


Aggiornamento

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. aggiornamento)

1. politică a bisericii romano-catolice de readaptare a doctrinei tradiţionale a catolicismului la cerinţele societăţii contemporane.


Antiliteratură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antilittérature)

1. creaţie literară în care nu se ţine seama de procesele artistice tradiţionale.


Antipoem

Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + poem)

1. poem scris după alte reguli decât cele tradiţionale.


Antitradiţionalist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. anti-traditionnel)

1. împotriva tradiţiilor şi a tradiţionalismului.


Antropofagie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropophagie)

1. faptul, din necesitate sau depravare în societățile evoluate, sau obiceiul tradițional, din societățile primitive, de a mânca carne de om; canibalism.

2. (etnologie) ~ rituală = ~ practicată din motive religioase sau conexe, spre deosebire de canibalismul de subzistență.


Bunraku

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bunraku)

1. teatru tradiţional japonez de marionete.