Dictionar

Rezultate principale (Traduce.):

Traduce

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. traducere, după fr. traduire)

1. tr. a transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci.

2. (spec.) a restabili un text telegrafic pe baza semnalelor recepționate.

3. (fig.) a exprima, a reda (prin artă).

4. a ~ în viață = a înfăptui, a pune în aplicare.

5. (tehn.) a transforma o mărime de o anumită natură într-o mărime de o altă natură.

6. (jur.) a cita în fața justiției, a da în judecată.

7. (fam.) a înșela (în dragoste).

8. tr., refl. a (se) manifesta, a (se) exprima (prin).


Rezultate secundare (Traduce.):

Retraduce

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. retraduire)

1. a traduce din nou.

2. a traduce în altă limbă un text tradus anterior.

3. (prin ext.) a reformula în alt mod.


Traducere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (traduce)

1. acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducție.

2. ~ automată = traducerea unui text în întregime de unul sau mai multe programe de calculator, fără ca un traducător uman intervină.

3. ~ asistată de computer = traducere de text realizată în mod interactiv cu ajutorul calculatorului.

4. (în cadrul unei conferințe internaționale) ~ instantanee sau simultană = traducere imediată (și orală) a discursului sau comunicării pronunțate de vorbitor.

5. (fig.) transpunere pe alt plan; transpunerea unei arte în alta; reprezentarea realității prin artele plastice.

6. (fiz.) transformare a unei mărimi de o anumită natură (viteză, presiune, temperatură etc.) într-o mărime de altă natură (tensiune electrică, curent electric), în vederea transmisiunii informației asociate acestora.

7. interpretare.

8. (înv.) trăducere.


Asamblare

Parte de vorbire: s.
Origine: (asambla)

1. acţiunea de a asambla.

2. (inform.) operaţia de traducere în limbaj de maşină a unui program de către asamblor (II).


Calc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calque)

1. copie a unei schiţe, a unui desen, pe hârtie specială.

2. hârtie de ~ = hârtie transparentă de copiat.

3. (lingv.) traducerea dintr-o limbă străină a elementelor de formare a unui cuvânt, a unei expresii; preluare de către un cuvânt a sensului (sensurilor) unui cuvânt străin; decalc (2).


Cognitiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cognitif)

1. care se referă la cunoaștere; care este capabil de cunoaștere.

2. (psihologie aplicată) care se referă la mijloacele și mecanismele de dobândire a cunoștințelor.

3. test ~ = test de cunoștințe sau de eficiență (spre deosebire de testul de aptitudini).

4. (lingvistică) funcție = funcția de comunicare care se traduce în limbaj prin fraza asertivă folosită pentru a informa, pentru a face cunoscut un gând unui interlocutor; funcție referențială a limbajului.

5. psihologie = studiul științific al proceselor mentale precum atenția, utilizarea limbajului, memoria, percepția, rezolvarea problemelor, creativitatea și raționamentul; psihologia cunoașterii.

6. (psihologie) tulburare = termen care desemnează o tulburare mintală care afectează în special și în principal memoria.

7. (psihologie) disonanță = disconfort mental cauzat de două cogniții ireconciliabile.

8. bulă = limitarea conexiunilor sociale ale unei persoane prin cultura sa și informațiile accesibile acesteia prin intermediul noilor tehnologii.

9. hartă = diagramă care permite de a reprezenta vizual și de a urma calea asociativă a gândirii.


Compila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. compiler, lat. compilare)

1. a culege fragmente, idei din diverşi autori, pentru a alcătui o lucrare nouă, fără o contribuţie personală.

2. (inform.) a traduce un limbaj algoritmic sau un program în cadrul maşinii.


Conversiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversion, lat. conversio)

1. modificare a condiţiilor iniţiale ale unui împrumut.

2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.

3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.

4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.

5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.

6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutaţie genetică.

7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înţelesului ori funcţiilor sintactice; reversiune.

8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.

9. (log.) răsturnare a unei judecăţi prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.

10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.

11. mecanism psihic care face apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conştiinţă fără a provoca o reacţie de angoasă.


Decripta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décrypter)

1. a descifra, a traduce o corespondenţă cifrată.