Dictionar

Rezultate principale (Traducere.):

Traducere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (traduce)

1. acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducție.

2. ~ automată = traducerea unui text în întregime de unul sau mai multe programe de calculator, fără ca un traducător uman intervină.

3. ~ asistată de computer = traducere de text realizată în mod interactiv cu ajutorul calculatorului.

4. (în cadrul unei conferințe internaționale) ~ instantanee sau simultană = traducere imediată (și orală) a discursului sau comunicării pronunțate de vorbitor.

5. (fig.) transpunere pe alt plan; transpunerea unei arte în alta; reprezentarea realității prin artele plastice.

6. (fiz.) transformare a unei mărimi de o anumită natură (viteză, presiune, temperatură etc.) într-o mărime de altă natură (tensiune electrică, curent electric), în vederea transmisiunii informației asociate acestora.

7. interpretare.

8. (înv.) trăducere.


Rezultate secundare (Traducere.):

Asamblare

Parte de vorbire: s.
Origine: (asambla)

1. acţiunea de a asambla.

2. (inform.) operaţia de traducere în limbaj de maşină a unui program de către asamblor (II).


Calc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calque)

1. copie a unei schiţe, a unui desen, pe hârtie specială.

2. hârtie de ~ = hârtie transparentă de copiat.

3. (lingv.) traducerea dintr-o limbă străină a elementelor de formare a unui cuvânt, a unei expresii; preluare de către un cuvânt a sensului (sensurilor) unui cuvânt străin; decalc (2).


Conversiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversion, lat. conversio)

1. modificare a condiţiilor iniţiale ale unui împrumut.

2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.

3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.

4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.

5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.

6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutaţie genetică.

7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înţelesului ori funcţiilor sintactice; reversiune.

8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.

9. (log.) răsturnare a unei judecăţi prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.

10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.

11. mecanism psihic care face apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conştiinţă fără a provoca o reacţie de angoasă.


Infidel, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infidèle, lat. infidelis)

1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soţi) care nu respectă credinţa conjugală.

2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos.

3. traducere = traducere incorectă, inexactă.


Interlinear, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. interlinéaire, lat. interlinearis)

1. care este scris sau tipărit între rânduri.

2. traducere = traducere textuală plasată între rândurile textului original.

3. ediție = ediție de texte latine sau grecești în care sub fiecare rând se află traducerea literară.

4. (var.) interliniar.


Interpretor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interpréteur, engl. enterpreter)

1. (inform.) procesor specializat care efectuează traducerea instrucţiunilor în „limbaj maşină” şi comandă execuţia lor.