traducător, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. traducteur)

1. cel care traduce un text dintr-o limbă în alta.

interpret, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interprète, lat. interpres)

1. cel care dă o explicație, o interpretare (unui text etc.); translator, traducător.
2. (fig.) reprezentant, exponent însărcinat să arate dorințele, voința cuiva.
3. cel care interpretează o bucată muzicală, un rol etc.; artist, actor.

metafrast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métaphraste)

1. traducător; interpret, comentator al unui autor.

traducere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (traduce)

1. acțiunea de a traduce și rezultatul ei; (concr.) scriere cuprinzând o transpunere a unui text dintr-o limbă în alta; traducție.
2. ~ automată = traducerea unui text în întregime de unul sau mai multe programe de calculator, fără ca un traducător uman să intervină.
3. ~ asistată de computer = traducere de text realizată în mod interactiv cu ajutorul calculatorului.
4. (în cadrul unei conferințe internaționale) ~ instantanee sau simultană = traducere imediată (și orală) a discursului sau comunicării pronunțate de vorbitor.
5. (fig.) transpunere pe alt plan; transpunerea unei arte în alta; reprezentarea realității prin artele plastice.
6. (fiz.) transformare a unei mărimi de o anumită natură (viteză, presiune, temperatură etc.) într-o mărime de altă natură (tensiune electrică, curent electric), în vederea transmisiunii informației asociate acestora.
7. interpretare.
8. (înv.) trăducere.

translator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. translateur, lat. translator)

1. s. m. f. traducător oficial atașat unui for diplomatic, administrativ sau judecătoresc.
2. s. n. transformator electric care asigură adaptarea impedanței de intrare a instalației de telecomunicații la impedanța caracteristică liniei.
3. (inform.) program specializat care traduce instrucțiunile din limbaj de programare în limbajul intern al unui calculator, încât acesta să îl înțeleagă și să-l poată executa.

tâlcuitor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f. (popular)  
Etimologie: (tâlcui + -tor)

1. persoană care interpretează, comentează sau explică tâlcul unor fapte, vorbe, scrieri etc.; interpret, (înv.) tălmaci.
2. (înv.) persoană care traduce un text dintr-o limbă în alta; traducător, (înv.) tălmaci.

diloglan

Parte de vorbire:  s.m. (turcism înv.)  
Etimologie: (tc. dil oğlan)

1. tânăr care învață o limbă străină pe lângă o ambasadă, pentru a servi ca traducător.