Rezultate secundare (Tragedia):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. tragédien)
1. artist care interpretează roluri tragice; actor de tragedie.
2. persoană care se comportă ca într-o tragedie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. antistrophe, lat. antistropha)
1. răspuns al corului în tragedia antică grecească.
2. a doua stanţă într-o poezie lirică grecească, între strofă şi epodă.
3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catastase)
1. (în tragedia antică) punctul culminant înaintea catastrofei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cothurne, lat. cothurnus)
1. încălţăminte cu talpă groasă pe care o purtau pe scenă actorii antici de tragedie; (fig.) simbol al tragedianului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (gr. hybris)
1. mândrie nemăsurată, supraapreciere a forţelor şi libertăţii individului în confruntare cu destinul, în tragedia antică grecească.
2. termen denumind excesul, violența, considerate în literatura greacă antică una din sursele generatoare (alături de destin) ale conflictului și prăbușirii eroului unei tragedii.
3. sentiment de orgoliu care duce la exces.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mélodrame)
1. (în tragedia antică greacă) dialog cântat între corifeu și un personaj.
2. dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieșirea personajelor din scenă.
3. operă dramatică scrisă într-un stil emfatic, cu acțiune complicată, neverosimilă, în care comicul alternează cu dramaticul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. parados)
1. cântec (liric) prin care se făcea intrarea corului în tragedia greacă.