Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. autopilote, germ. Autopilot)
1. sistem folosit pentru a controla traiectoria unui vehicul fără intervenție umană; pilot automat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balistique)
1. adj. referitor la balistică.
2. curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor.
3. (despre seminţe, fructe) diseminat prin expulzare.
4. s. f. ştiinţă care studiază mişcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Brandt)
1. aruncător de bombe sau mine, cu ţeavă neghintuită în interior şi traiectoria curbă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désatelliser)
1. a face ca un mobil spaţial să-şi părăsească traiectoria orbitală din jurul unui corp ceresc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aequinoctium, fr. équinoxe)
1. fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie şi 23 septembrie), în care Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest şi când ziua este egală cu noaptea.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mortier)
1. tun de calibru mijlociu sau mare, fără recul, cu ţeava scurtă şi traiectoria curbată.