Dictionar

Străinare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. străina)

1. înstrăinare față de cineva sau ceva.

2. petrecere a unui interval de timp într-un loc străin.

3. înstrăinare a ceea ce aparține cuiva.


Alienare

Parte de vorbire: s.
Origine: (aliena)

1. acţiunea de a (se) aliena; înstrăinare.

2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relaţiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realităţii; alienaţie.


Traină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. traîne)

1. cablu metalic pentru trainare.


Secesionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sécessionnisme)

1. mișcare politică în favoarea secesiunii; separatism.

2. (pol.) act prin care o parte a populației unui stat se separă în mod voluntar de acel stat, prin mijloace pașnice sau violente, pentru a constitui un stat independent sau pentru a se uni cu altul.

3. actul de separare de un grup.

4. (lingvistică) divergență, înstrăinare între două limbi (ex. ~ lingvistic).

5. (scris și secessionism) mișcare artistică austriacă de la începutul secolului al XX-lea, corespunzătoare cu Art Nouveau; secesiunea vieneză.


Străinare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. străina)

1. înstrăinare față de cineva sau ceva.

2. petrecere a unui interval de timp într-un loc străin.

3. înstrăinare a ceea ce aparține cuiva.


Abalienațiune

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (lat. abalienatio)

1. (dreptul roman) faptul de a abaliena, de a transfera bunuri materiale, animale și sclavi unei alte persoane; este echivalent cu termenul de înstrăinare din dreptul modern.