Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. tramway)
1. vehicul de transport în comun cu tracţiune electrică, care rulează pe şine metalice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dépôt)
1. clădire în care se adăpostesc, se întreţin şi se repară locomotive sau tramvaie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dérailler)
1. (despre tren, tramvai, metrou) a sări de pe şine.
2. (fig.) a devia de la subiect, a divaga.
3. (p. ext.) a ieşi din normal; a înnebuni, a se sminti.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. garer)
1. a adăposti (automobile, tramvaie etc.) într-un garaj sau într-un depou; a trage o locomotivă, un tren pe o linie de garaj.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pate-forme)
1. suprafață orizontală plană, planșeul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.).
2. vagon, (auto)camion care are o suprafață plată, deschisă.
3. parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urcă sau coboară călătorii.
4. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor și elicopterelor.
5. suprafață de teren pe care se ridică noi construcții.
6. ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spațială = satelit artificial de mari dimensiuni, bază de lansare de pe orbită a navelor interplanetare; ~ industrială = zonă în care sunt concentrate mai multe unități industriale.
7. parte a unei clădiri, formată dintr-o suprafață orizontală plană.
8. rampă pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor.
9. (sport) instalație orizontală rigidă de pe care se execută sărituri în apă.
10. porțiune mai rigidă și mai solidă a scoarței terestre.
11. ~ continentală = zonă a fundului mării care se înclină ușor de la țărm spre povârnișul continental.
12. construcție plutitoare sau fixă destinată forajului marin.
13. loc șes (pe un deal, pe un munte).
14. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupări oarecare, bază teoretică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rebroussement)
1. schimbare a direcţiei traseului unei căi ferate, metrou sau tramvai, astfel încât cele două ramuri ale traseului să aibă o tangentă comună în punctul de schimbare a direcţiei.
2. întoarcere bruscă a direcţiei catenelor muntoase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tampon)
1. bucată mare de vată sau de tifon sterilizat care se aplică pe o rană pentru a opri o hemoragie.
2. disc metalic masiv, prevăzut cu un resort puternic, care primește șocurile dintre vagoanele de cale ferată, de tramvai etc.
3. accesoriu de birou, dintr-o placă recurbată pe care se așază hârtie sugativă.
4. substanță pentru împiedicarea unui anumit proces chimic.
5. (inform.) dispozitiv destinat a izola un lanț de tehnici situat în aval de particularitățile unui lanț în amonte.
6. (fig.) ceea ce amortizează șocuri, împiedică ciocniri.
7. zonă ~ = zonă de protecție dintre două state menită a împiedica conflictele directe.