Dictionar

Rezultate principale (Transforma):

Transforma

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transformer, lat. transformare)

1. a(-şi) schimba forma, înfăţişarea; a da, a lua o altă formă; a (se) preface, a (se) schimba.

2. (mat.) a construi un corespondent al unei figuri date sau al unei valori schimbând anumite elemente şi păstrând altele.


Rezultate secundare (Transforma):

Transformabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transformable)

1. care poate fi transformat.


Transformare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (transforma)

1. acțiunea de a (se) transforma.

2. (rugbi) lovitură acordată echipei care a reușit o încercare.

3. ansamblu de stări succesive prin care evoluează un sistem fizico-chimic, în funcție de schimbarea uneia sau mai multor mărimi ce îl caracterizează.

4. (mat.) corespondență, aplicație, funcție între două mulțimi de puncte.


Transformată

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transformée)

1. (mat.) figură generată prin transformarea unei alte figuri.


Transformaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transformationnel)

1. referitor la transformări succesive.

2. gramatică = tip de gramatică bazată pe metode potrivit cărora se pot descoperi o serie de reguli care permit obținerea tuturor enunțurilor posibile într-o limbă dintr-un număr limitat de structuri profunde, cu ajutorul unor transformări succesive.


Transformaţionalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transformationnalisme)

1. curent care preconizează şi susţine gramatica transformaţională.


Transformator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. transformateur)

1. adj. care transformă; înnoitor.

2. s. n. aparat, instalație, mașină care transferă energie de la un sistem tehnic primar la unul secundar.

3. dispozitiv electric care transformă tensiunea unui curent alternativ fără a-i modifica frecvența.

4. aparat fotogrammetric care transformă unele imagini în altele.


Abcede

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abcéder, lat. abscedere)

1. a (se) transforma în abces.


Acetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)

1. de natura oţetului.

2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.


Acetifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acétifer)

1. tr., refl. (despre alcoolul etilic) a (se) transforma în acid acetic.


Acetobacter

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acetobacter)

1. bacterie nepatogenă care transformă alcoolul în acid acetic.


Acetoliză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică.


Acidamină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidamine)

1. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor.