Rezultate principale (Transforma,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transformer, lat. transformare)
1. a(-şi) schimba forma, înfăţişarea; a da, a lua o altă formă; a (se) preface, a (se) schimba.
2. (mat.) a construi un corespondent al unei figuri date sau al unei valori schimbând anumite elemente şi păstrând altele.
Rezultate secundare (Transforma,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transformable)
1. care poate fi transformat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (transforma)
1. acțiunea de a (se) transforma.
2. (rugbi) lovitură acordată echipei care a reușit o încercare.
3. ansamblu de stări succesive prin care evoluează un sistem fizico-chimic, în funcție de schimbarea uneia sau mai multor mărimi ce îl caracterizează.
4. (mat.) corespondență, aplicație, funcție între două mulțimi de puncte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transformée)
1. (mat.) figură generată prin transformarea unei alte figuri.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transformationnel)
1. referitor la transformări succesive.
2. gramatică ~ă = tip de gramatică bazată pe metode potrivit cărora se pot descoperi o serie de reguli care permit obținerea tuturor enunțurilor posibile într-o limbă dintr-un număr limitat de structuri profunde, cu ajutorul unor transformări succesive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transformationnalisme)
1. curent care preconizează şi susţine gramatica transformaţională.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. transformateur)
1. adj. care transformă; înnoitor.
2. s. n. aparat, instalație, mașină care transferă energie de la un sistem tehnic primar la unul secundar.
3. dispozitiv electric care transformă tensiunea unui curent alternativ fără a-i modifica frecvența.
4. aparat fotogrammetric care transformă unele imagini în altele.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abcéder, lat. abscedere)
1. a (se) transforma în abces; a supura.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. care poate suferi ablaţiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acétifer)
1. tr., refl. (despre alcoolul etilic) a (se) transforma în acid acetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acetobacter)
1. bacterie nepatogenă care transformă alcoolul în acid acetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétolyse)
1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic şi anhidridă acetică.