aculturaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. acculturation)

1. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură.

asimilabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assimilable)

1. care poate fi asimilat; care este susceptibil de asimilare.
2. (politică) care este susceptibil să se integreze într-o societate, până la punctul de a se asemăna cu ceilalți.
3. care poate fi integrat într-un alt corp ierarhic prin echivalență.
4. (despre alimente) care este capabil de transformare organică.
5. (despre sol) elemente ~e = elemente din sol pe care plantele le pot absorbi și, după ce le-au supus transformărilor corespunzătoare, le pot incorpora în substanțele proprii.
6. (antonime) neasimilabil, inasimilabil.

atermic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. athermique)

1. (despre transformări) care nu degajează, nu absoarbe căldura.

austromarxism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Austromarxismus)

1. curent în social-democraţia austriacă, care nega necesitatea transformărilor revoluţionare.

biociclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biocycle)

1. ciclu de viaţă evolutiv al unui organism.
2. totalitatea transformărilor ciclice din natură implicând toate organismele vii.
3. subdiviziune a biosferei care cuprinde biocenozele.

bioenergetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bioénergétique, engl. bioenergetics)

1. adj. referitor la bioenergetică.
2. s. f. parte a fiziologiei care studiază transformările de energie în organismele vii.