asimilabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assimilable)

1. care poate fi asimilat; care este susceptibil de asimilare.
2. (politică) care este susceptibil să se integreze într-o societate, până la punctul de a se asemăna cu ceilalți.
3. care poate fi integrat într-un alt corp ierarhic prin echivalență.
4. (despre alimente) care este capabil de transformare organică.
5. (despre sol) elemente ~e = elemente din sol pe care plantele le pot absorbi și, după ce le-au supus transformărilor corespunzătoare, le pot incorpora în substanțele proprii.
6. (antonime) neasimilabil, inasimilabil.

austromarxism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Austromarxismus)

1. curent în social-democrația austriacă, care nega necesitatea transformărilor revoluționare.

biociclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biocycle)

1. ciclu de viață evolutiv al unui organism.
2. totalitatea transformărilor ciclice din natură implicând toate organismele vii.
3. subdiviziune a biosferei care cuprinde biocenozele.

diageneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diagenèse)

1. (geologie) totalitatea proceselor de transformare a sedimentelor într-o rocă sedimentară; nume dat tuturor transformărilor suferite de straturile geologice după depunerea lor.

efebogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éphébogenèse)

1. totalitatea transformărilor care se petrec în organism în timpul pubertății.
2. dezvoltare aberantă și spontană a unei celule germinatoare, provocând teratom testicular.
3. dezvoltare a gametului mascul fără fecundație.

pirometamorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyrométamorphisme)

1. totalitatea transformărilor datorate temperaturilor înalte suferite de rocile din vecinătatea unui corp eruptiv.