Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. translation, lat. translatio)
1. deplasare a unei figuri plane sau a unui corp astfel încât toate punctele acestora să se miște de-a lungul unor drepte paralele, parcurgând distanțe egale.
2. (mat.) transformare geometrică punctuală, determinată de un vector, astfel încât unui punct din spațiu să-i corespundă un alt punct.
3. (inform.) decalaj automatic al programului într-o zonă oarecare a memoriei centrale prin modificarea conținutului registrelor de bază.
4. (biol.) traducere a informației genetice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. retranslation)
1. traducere nouă a unui text care a fost deja tradus anterior; retraducere.
2. traducere din nou a unui text în limba din care a fost tradus; retroversiune.
3. traducerea unui text într-o limbă nouă pornind de la o traducere deja făcută, mai degrabă decât pornind de la textul original.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rototranslation)
1. mişcare complexă a unui corp, constând din rotaţia sa în jurul unei axe şi din translaţia în jurul acelei axe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crémaillère)
1. bară dinţată dreaptă care se angrenează cu o roată dinţată cilindrică folosită la cricuri, la unele maşini-unelte etc. pentru transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie şi invers.
2. traseu de tranşee şi şanţuri de comunicaţie, având forma unor trepte foarte largi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hélicoïdal)
1. în formă de elice; care prin mișcare descrie o elice.
2. (matem.) mișcare ~ă = mișcare formată din combinația dintre o translație și o rotație în jurul unei axe (un obiect care se mișcă de-a lungul unei axe fixe, rotindu-se în jurul acelei axe).
3. (tehnol.) angrenaj ~ = angrenaj conic sau cilindric având profilul dinților în formă de elice, care asigură silențiozitate și rezistență.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. encastrer)
1. a înţepeni, a lega fix două corpuri în aşa fel încât să se împiedice orice mişcare de rotire sau de translaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. încastra)
1. acțiunea de a încastra și rezultatul ei; încastrat.
2. mod de legătură a două corpuri solide, care împiedică orice mișcare de rotire sau de translație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schieber)
1. piesă mobilă în formă de placă, cu mişcare de translaţie ghidată, la închiderea parţială sau completă a unui orificiu ori canal prin care se scurge un fluid, un material granulat etc.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (translaţie)
1. a transpune dintr-o limbă într-alta; a traduce; a translata.
2. a deplasa prin translaţie.