Rezultate secundare (Transmisibil,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transmissible)
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR contagieux (un agent pathogene)
3. EN infective (of a pathogen)
4. DE übertragbar (Krankheitserreger)
5. RU переносный (возбудитель)
6. HU átadható, továbbítható, átvihető; fertőző (kórokozó)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transmissibilité)
1. însuşirea de a fi transmisibil.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
5. RU переносность; передaвaемость
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adénolymphoïdite)
1. (med.) boală acută, infecțioasă, transmisibilă de preferință prin salivă, produsă de virusul Epstein-Barr; mononucleoză infecțioasă, boala sărutului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphteux)
2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă şi omului, prin febră şi erupţie pe mucoasa gurii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brucellose)
1. boală infecţioasă transmisibilă omului, prin alimente, de la unele animale domestice, care se manifestă prin temperatură ridicată, dureri de cap etc.; febră de Malta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quarantaine, rus. karentin)
1. izolare preventivă a oamenilor, animalelor, navelor sau mărfurilor care provin dintr-o regiune unde bântuie o epidemie.
2. menţinere în izolare a persoanelor bănuite că ar putea răspândi o boală contagioasă.
3. restricţii aplicate în vederea combaterii bolilor contagioase ale animalelor.
4. izolare a unui organism vegetal, pentru o anumită perioadă, de pericolul contaminării cu un anumit agent patogen transmisibil.
Parte de vorbire: s.n. (latinism învechit)
Origine: (lat. contagium)
1. (med.) răspândirea unei boli transmisibile prin contact direct sau indirect, infecție sau contaminare; contagiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. leucose)
1. (med.) maladie caracterizată prin înmulțirea anormală a globulelor albe și prin prezența unor leucocite imature; leucemie.
2. ~a găinilor = boală virotică și transmisibilă, răspândită prin ouăle infectate ale găinilor.