Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transmission)
1. ansamblu de organe de maşină, mecanisme, dispozitive cu ajutorul cărora se transmite mişcarea de la un organ la altul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. retransmission)
1. retransmitere a unei emisiuni radiofonice primite de un post de la un alt post emiţător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. télétransmission)
1. transmitere la distanţă a unor semnale cu mijloace telegrafice, telefonice etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. balata)
1. gumă dintr-un arbore din America tropicală, la fabricarea izolanţilor, la impregnarea curelelor de transmisie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cardanico)
1. care dă voie unui obiect în suspensie să-şi păstreze poziţia orizontală.
2. (despre un sistem de articulaţie) care permite unei piese să stea într-o poziţie favorabilă pentru transmiterea mişcării.
3. ax ~ = arbore de transmisie care leagă cutia de viteze a unui motor cu arborele diferenţialului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. quadruplex)
1. sistem de transmisie telegrafică ce asigură transmiterea simultană a patru mesaje diferite.
2. (biol.) organism poliploid care are pe un locus patru gene dominante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démultiplicateur)
1. sistem de transmisie care asigură reducerea vitezei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. feeder)
1. linie de transmisie a semnalului de înaltă frecvenţă de la emiţător la antenă sau de la aceasta la receptor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. phototéléphonie)
1. sistem de transmisie a convorbirilor telefonice prin modularea unui fascicul de lumină sau de raze infraroşii.