Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auriculaire, lat. auricularius)
3. s. m. degetul mic de la mână.
4. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare şi telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baud)
1. unitate de viteză în transmisiunile telegrafice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. casque)
1. acoperământ de cap din metal uşor, dar rezistent, pe care îl poartă militarii în luptă, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii şi cosmonauţii pentru protejarea capului.
2. ~ăşti albastre = trupe ONU aflate în zone de conflict.
3. acoperământ de cap din cauciuc, la înotări pentru a nu-şi uda părul.
4. dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului.
5. dispozitiv din unu sau două receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chromoscope)
1. aparat optic pentru reproducerea în culori a clişeelor ortocromatice.
2. cinescop folosit la transmisiunile de televiziune în culori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (de1- + timbru)
1. modificare a spectrului de frecvenţă, a timbrului unei transmisiuni fonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. duplex, /5/ amer. duplex)
1. sistem de telegrafie în care pe aceeaşi linie se pot face în acelaşi moment mai multe transmisiuni.
2. maşină de imprimat cu role, care imprimă în mai multe culori pe ambele feţe ale unei ţesături.
3. hârtie, carton din două straturi de pastă lipite prin presare.
4. (poligr.) procedeu de reproducere în două culori a ilustraţiilor monocrome în semitonuri.
5. procedeu ~ = procedeu complex pentru elaborarea oţelurilor superioare, prin combinarea a două procedee siderurgice.
6. apartament (de lux) pe două nivele.
7. parbriz lamelar din două plăci de sticlă specială, unite la cald sub presiune, după ce s-a introdus între ele o folie pe polivinil.
8. (biol.) organism care are două gene dominante pentru acelaşi caracter.