transport

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. transport, germ. Transport)

1. faptul de a transporta; transportare.
2. totalitatea lucrurilor sau a persoanelor care sunt transportate.
3. (pl.) ramură a economiei naționale, totalitatea mijloacelor de transportare a bunurilor sau a persoanelor.
4. (poligr.) transpunere a imaginii de pe o formă pe alta, a copiei originalului de pe clișeu pe piatra litografică.
5. (fig.) uitare de sine, stare de contemplație.

aerotransport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérotransport)

1. transport pe calea aerului; aeropurtat.

autotransport

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rus. автотранспорт)

1. mod de transport care utilizează automobilele, vehiculele utilitare (ușoare și grele) și vehiculele cu două roți; transport rutier.

biotransport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + transport)

1. noțiune cuprinzând vehiculele puse în mișcare prin forța musculară a omului.

teletransport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tele1- + transport)

1. transport cu ajutorul telefericului.

transporta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. transporter, lat. transportare)

1. tr. a căra, a duce dintr-un loc în altul.
2. (fig.) a aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură.
3. refl. (despre persoane) a se deplasa la fața locului.

transportabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. transportable)

1. care poate fi transportat.

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.

abonament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abonnement)

1. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție.

acumulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acumula)

1. acțiunea de a (se) acumula.
2. proces economic complex constând în formarea și utilizarea unei părți din venitul societății pentru asigurarea reproducției lărgite.
3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare și venitul pe baza căruia se formează.
4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenții geomorfologici.

acvaplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaplane)

1. planșă de lemn, în sport, care alunecă pe apă remorcată de o ambarcație cu motor.
2. sport practicat pe o asemenea planșă.
3. ambarcație de transport având propulsie cu reacție submarină.

advecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.

aerifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérifère)

1. сarе conține sau conduce aerul; aerofor.
2. (zool.) care permite circulatia aerului, oxigenului.
3. (anat.) conducte ~e = conducte destinate să transporte aerul în plămâni.