Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f., III. s.m.
Origine: (transporta + -tor)
1. I. care transportă; transportor.
2. II. (poligrafie) muncitor care execută lucrări de transport; transportor.
3. III. persoană a cărei profesie, firmă al cărei rol constă în transportul de călători, mărfuri etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (acumula)
1. acţiunea de a (se) acumula.
2. proces economic complex constând în formarea şi utilizarea unei părţi din venitul societăţii pentru asigurarea reproducţiei lărgite.
3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare şi venitul pe baza căruia se formează.
4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenţii geomorfologici.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéromobile)
1. adj., s. n. (solid) care se poate menţine şi deplasa în spaţiu.
2. adj. apt de a fi transportat pe calea aerului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. aéroporté)
1. transportat pe calea aerului (nu implică aterizarea); aerotransportat.
2. trupe ~e = trupe parașutate deasupra destinației lor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agestre)
1. formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; con de dejecţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alluvion, lat. alluvio)
1. material detritic transportat şi depus de apele curgătoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/emballer)
1. tr. a împacheta pentru transportat.
2. a face un motor să depăşească turaţia normală.
3. refl. (despre cai) a-şi lua avânt.
4. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra.