Dictionar

advecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.
 

aeropoștal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéropostal)

1. care se referă la poșta aeriană.
2. legat de transportul de corespondență pe calea aerului.
 

aerotransportor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aero- + transportor)

1. autovehicul pentru transportul de pasageri și de mărfuri.
 

ambulanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambulance)

1. formație sanitară care dă răniților primele ajutoare pe câmpul de luptă.
2. vehicul destinat transportului accidentaților și al bolnavilor în stare gravă.
 

amforă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphore, lat. amphora)

1. vas antic grecesc, de obicei de pământ ars, de formă ovoidă, cu două mânere și gât alungit, folosit pentru depozitarea și transportul lichidelor sau cerealelor.
 

autoambulanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + ambulanţă)

1. autovehicul carosat și utilat pentru transportul bolnavilor, al accidentaților sau al răniților; autosalvare, autosanitară.