Rezultate secundare (Transportul,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. advection, lat. advectio)
1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéropostal)
1. care se referă la poșta aeriană.
2. legat de transportul de corespondență pe calea aerului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aero- + transportor)
1. autovehicul pentru transportul de pasageri şi de mărfuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambulance)
1. formaţie sanitară care dă răniţilor primele ajutoare pe câmpul de luptă.
2. vehicul destinat transportului accidentaţilor şi al bolnavilor în stare gravă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amphore, lat. amphora)
1. vas antic grecesc, de obicei de pământ ars, de formă ovoidă, cu două mânere și gât alungit, folosit pentru depozitarea și transportul lichidelor sau cerealelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + ambulanţă)
1. autovehicul carosat și utilat pentru transportul bolnavilor, al accidentaților sau al răniților; autosalvare, autosanitară.