Dictionar

fotolitografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photolithographie)

1. procedeu de reproducere a hărților și a desenelor prin transpunerea acestora pe o piață litografică cu ajutorul unei hârtii speciale; desenul obținut.
 

fotometalografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photométallographie)

1. procedeu de imprimare a hărților și desenelor prin transpunerea acestora pe o placă de zinc sensibilizată.
 

fotorestituție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. photorestitution)

1. reprezentare tridimensională, sub formă de hărți, proiecții orizontale sau verticale, a obiectelor pe baza stereogramelor.
2. (mat.) determinarea coordonatelor unui punct în spațiu și transpunerea lui într-un plan pe bază de stereograme.
 

intropatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intropathie)

1. concept în filozofia germană care desemnează obiectivarea, transpunerea eului nostru în obiectele exterioare.
 

sinestezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. synesthésie)

1. asociație spontană între senzații de naturi diferite; percepere simultană pe cale senzorială diferită a unui stimul receptat la nivelul unui analizator; corespondență.
2. principiu potrivit căruia senzațiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) își corespund în plan afectiv.
3. tehnică literară în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț.
 

stenodactilografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sténodactilographie)

1. stenografie urmată de transpunerea în scriere curentă cu ajutorul mașinii de scris.