Dictionar

transuranic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. transuranisch, engl. transuranic)

1. (despre elemente chimice) situat în tabloul periodic al elementelor dincolo de uraniu, fiind obținut artificial prin bombardarea atomilor altor elemente; transuran, transuranian.
 

californiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. californium)

1. element transuranic radioactiv, metalic, din grupa actinidelor, obținut artificial.
 

einsteiniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. einsteinium)

1. element transuranic sintetic din grupa actinidelor.
 

fermiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fermium)

1. element transuranic sintetic din grupa actinidelor.
 

hahniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. hahnium)

1. element artificial transuranic, obținut prin bombardarea californiului cu nuclee de azot.
 

lawrențiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lawrencium)

1. element transuranic sintetic.
 

mendeleeviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mendélévium)

1. element transuranic sintetic din grupa actinidelor.