transversal

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT transversalis; transversus
2. FR transversal; transvers
3. EN transversal; transverse; across
4. DE querüber; querliegend; querlaufend; schräg
5. RU поперёчный
6. HU keresztben álló, átlós, harántirányú

transversal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. transversal)

1. adj. dispus perpendicular pe lungimea unui corp; care taie (ceva) de-a curmezișul.
2. s. f. dreaptă care intersectează o figură dată.
3. galerie orizontală în interiorul unei mine care trece prin roci sterile de-a curmezișul direcției stratului.

amplidină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplidyne)

1. mașină electrică amplificatoare de curent continuu, cu flux magnetic transversal.

antretoază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entretoise)

1. piesă de lemn, de fier etc. așezată transversal între alte piese.

balonaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balon + -aj)

1. lățime a secțiunii transversale a unui pneu, aflat sub presiune maximă.

banc 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banc)

1. postament, suport care susține o mașină-unealtă.
2. masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat.
3. instalație pentru încetarea puterii motoarelor.
4. scândură transversală la bărci, ca scaun pentru cei care trag la rame.

baraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrage)

1. construcție hidrotehnică așezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulația rutieră etc.
3. piedică; barieră.
4. lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenți aflați la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în șirul ideilor, în exprimarea lor.

baretă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrette)

1. bentiță (de piele, de pânză) care încheie un pantof.
2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc.
3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundații.
4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.