Dictionar

Rezultate secundare (Transversală):

Secţiune transversală

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT sectio transversalis

2. FR coupe tranverse; section transversale

3. EN cross section; transverse section

4. DE Querschnitt

5. RU поперёчный срез

6. HU keresztmetszet


Septă transversală

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT septum

2. FR cloison transverse; septum

3. EN cross wall; septum

4. DE Septum; Sept; Querwand; Scheidewand

5. RU поперёчнaя переrородкa

6. HU keresztrekeszfalas


Banc 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banc)

1. postament, suport care susţine o maşină-unealtă.

2. masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat.

3. instalaţie pentru încetarea puterii motoarelor.

4. scândură transversală la bărci, ca scaun pentru cei care trag la rame.


Difuzor 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffuseur)

1. aparat destinat reproducerii sunetelor, care transformă variaţiile energiei electrice în energie acustică şi care intră în componenţa radioreceptoarelor, televizoarelor, a instalaţiilor de amplificare etc; hautparlor.

2. porţiune de conductă a cărei secţiune transversală creşte în sensul curgerii fluidului.

3. parte a unui carburator cu explozie unde se produce pulverizarea combustibilului.

4. aparat pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc.


Ghidon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. guidon)

1. bară transversală cu mânere, fixată de furca unei biciclete, motociclete etc., care comandă roata din față.

2. (mar.) pavilion de saulă, în formă de dreptunghi, care arată clubul de care aparține o ambarcație sportivă sau campania de navigație a unei nave comerciale.


Jubeu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jubé)

1. tribună transversală în formă de galerie, care se înalţă între naos şi cor, în unele catedrale gotice.


Mediastin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. médiastin)

1. partea mediană a cavităţii toracice, între stern, diafragmă, coloana vertebrală şi plămâni.

2. membrană mediană transversală, a fructelor cruciferelor.


Ranfort

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. renfort)

1. întăritură, piesă care se adaugă alteia pentru a-i crește rezistența.

2. element de construcţie format din una sau mai multe bare, destinat a asigura rigiditatea transversală a unui pod metalic etc.