tranzistor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. transistor, germ. Transitor)

1. s. n. /s. m. dispozitiv electronic din semiconductoare cu trei electrozi care amplifică tensiuni sau curenți electrici.
2. s. n. aparat de radio portativ echipat cu tranzistori (I).

fototranzistor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. phototransistor)

1. fotodiodă combinată cu un tranzistor.

minitranzistor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + tranzistor)

1. tranzistor de dimensiuni foarte mici.

tranzistoriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. transistoriser, engl. transistorize)

1. a înlocui în aparate, instrumente, sisteme tehnice vechi tuburile electronice cu tranzistoare; a echipa cu tranzistoare.

tranzistormetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. transistormètre)

1. aparat pentru verificarea performanțelor tranzistoarelor.

bază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.
2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.
3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.
4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.
5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.
6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.
7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).
8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.
9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.
10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.
11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.
12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.
13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.

colector 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. collector, fr. collecteur)

1. regiune a unui tranzistor având funcția de a colecta curentul principal.

driver

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n. [dʁaj.vœʁ]  
Etimologie: (engl., fr. driver)

1. I. conducător al atelajului într-o cursă de trap; jocheu care conduce un sulky.
2. șofer.
3. II. crosă (din lemn la jocul de golf, cu care se execută drive-uri.
4. etaj amplificator cu tuburi sau tranzistori, care atacă cele două etaje ale unui amplificator simetric.

emitor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. emitter)

1. unul dintre cei trei electrozi ai unui tranzistor.

fototranzistor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. phototransistor)

1. fotodiodă combinată cu un tranzistor.

minitranzistor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + tranzistor)

1. tranzistor de dimensiuni foarte mici.