Dictionar

Rezultate principale (Tranziţie,):

Tranziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transition, lat. transitio)

1. trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta.

2. de ~ = tranzitoriu; provizoriu.

3. trecere (bruscă) a unui sistem fizic dintr-o stare în alta; transformare.

4. schimbare treptată a unei roci în alta.


Rezultate secundare (Tranziţie,):

Antestepă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. avant-steppe)

1. zonă de tranziție între pădure și stepă; silvostepă.


Convalescenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convalescence, lat. convalescentia)

1. perioadă de tranziţie între momentul vindecării unei boli şi însănătoşirea deplină.


Eneolitic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énéolitique)

1. epoca de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin unelte de aramă curată şi de piatră.


Gradualism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. gradualism)

1. concepţie potrivit căreia evoluţia speciilor se desfăşoară filetic, lent, continuu, prin generarea neîntreruptă de forme de tranziţie, rezultând în final specii noi.


Hebelogie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hébélogie)

1. studiul sau psihologia adolescenţei (perioadă de tranziție dintre copilărie și maturitate marcată de schimbări fizice, psihologice și sociale semnificative).


Iodler

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Jodler)

1. s. n. fel de a cânta specific muntenilor din Tirol, printr-o vocalizare care trece fără tranziţie de la vocea normală la cea de cap; tiroleză (2).

2. s. m. cel ce cântă astfel.