Rezultate principale (Tranziţie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transition, lat. transitio)
1. trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta.
2. de ~ = tranzitoriu; provizoriu.
3. trecere (bruscă) a unui sistem fizic dintr-o stare în alta; transformare.
4. schimbare treptată a unei roci în alta.
Rezultate secundare (Tranziţie,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. avant-steppe)
1. zonă de tranziție între pădure și stepă; silvostepă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convalescence, lat. convalescentia)
1. perioadă de tranziţie între momentul vindecării unei boli şi însănătoşirea deplină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énéolitique)
1. epoca de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin unelte de aramă curată şi de piatră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. gradualism)
1. concepţie potrivit căreia evoluţia speciilor se desfăşoară filetic, lent, continuu, prin generarea neîntreruptă de forme de tranziţie, rezultând în final specii noi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. hébélogie)
1. studiul sau psihologia adolescenţei (perioadă de tranziție dintre copilărie și maturitate marcată de schimbări fizice, psihologice și sociale semnificative).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Jodler)
1. s. n. fel de a cânta specific muntenilor din Tirol, printr-o vocalizare care trece fără tranziţie de la vocea normală la cea de cap; tiroleză (2).