Dictionar

Traseu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tracé)

1. drum (de) parcurs de un vehicul; axa unui drum, a unui canal, a unei căi ferate etc.

2. distanţă marcată care trebuie străbătută de concurenţi într-o probă sportivă.

3. traiectorie.

4. proiecţie pe un plan a axei principale a unei lucrări tehnice.


Aerian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérien)

1. aflat în aer sau care conţine aer.

2. produs în aer.

3. referitor la aviaţie.

4. linie = traseu aeronautic; alarmă = alarmă prin care se anunţă un atac aerian.

5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.

6. (fam.) distrat, visător.


Alinia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. aligner)

1. tr., refl. a (se) aşeza în linie dreaptă.

2. tr. a îndrepta traseul unei străzi.

3. refl. (despre ţări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.


Aliniament

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alignement)

1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.

2. porţiune dreaptă din traseul unei căi de comunicaţie cuprinsă între două curbe consecutive.


Antecedenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antécédence)

1. faptul de a fi antecedent; anterioritate.

2. fenomen prin care un curs de apă îşi menţine traseul, preexistent deformărilor tectonice.


Apifitoterapie

Parte de vorbire: s.
Origine: (api- + fitoterapie)

1. terapie cu extrase din plante şi produse apicole.


Aromatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aromatique, lat. aromaticus)

1. care răspândește aromă, parfumat.

2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.

3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.

4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.

5. plantă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.

6. (oenologie) persistență intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.

7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.