Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tracé)
1. drum (de) parcurs de un vehicul; axa unui drum, a unui canal, a unei căi ferate etc.
2. distanţă marcată care trebuie străbătută de concurenţi într-o probă sportivă.
3. traiectorie.
4. proiecţie pe un plan a axei principale a unei lucrări tehnice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérien)
1. aflat în aer sau care conţine aer.
4. linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunţă un atac aerian.
5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. aligner)
1. tr., refl. a (se) aşeza în linie dreaptă.
2. tr. a îndrepta traseul unei străzi.
3. refl. (despre ţări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alignement)
1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.
2. porţiune dreaptă din traseul unei căi de comunicaţie cuprinsă între două curbe consecutive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antécédence)
1. faptul de a fi antecedent; anterioritate.
2. fenomen prin care un curs de apă îşi menţine traseul, preexistent deformărilor tectonice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. engl. autocross)
1. formă de sport cu motor în care șoferii parcurg pe rând un traseu definit și încearcă să obțină un timp cât mai bun; cros pentru mașini.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto + depanare)
1. reparare pe traseu a unui autovehicul rămas în pană; (p. ext.) autoatelier folosit pentru asemenea reparații.