Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. aligner)
1. tr., refl. a (se) aşeza în linie dreaptă.
2. tr. a îndrepta traseul unei străzi.
3. refl. (despre ţări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alignement)
1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.
2. porţiune dreaptă din traseul unei căi de comunicaţie cuprinsă între două curbe consecutive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antécédence)
1. faptul de a fi antecedent; anterioritate.
2. fenomen prin care un curs de apă îşi menţine traseul, preexistent deformărilor tectonice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cassis)
1. rigolă pavată, largă şi evazată, care traversează un drum în punctele cele mai joase ale traseului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (creastă + -scopie)
1. metodă de examinare microscopică a traseului marginilor unei creste papilare în scopul descoperirii formelor particulare identificatoare, în criminalistică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ecluză)
1. acţiunea de a face legătura între două porţiuni cu nivele diferite ale traseului unei căi navigabile şi rezultatul ei.