Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. tracer)
1. a însemna pe o suprafață linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei.
2. a indica, a da directive în ceea ce privește o acțiune, o activitate etc.
3. a arăta esențialul într-o chestiune etc.; a schița, a descrie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. trace)
2. diagramă a mersului unui tren.
3. linie descrisă de fluxul de electroni pe ecranul unui tub catodic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. traçage)
1. trasare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (trasa)
1. (sinon.) însemnare, schițare, tragere, trasaj, trasat.
2. indicare a directivelor în vederea unei acțiuni sau a unei activități.
3. însemnare pe o suprafață a formei sau a desenului unui obiect, al unui plan, al unei figuri geometrice.
5. repartizare a unei sarcini, a unei responsabilități unei anumite persoane.
6. surprindere prin câteva trăsături generale a ceea ce este esențial într-o problemă, situație.
7. (tehn.) însemnare (pe o piesă brută) a suprafețelor de prelucrat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (trasa)
1. trasare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (trasa + -tor)
1. s.m.f. lucrător care execută trasarea unor piese brute.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tras + -ătură)
1. aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activități, al unei epoci etc.
2. aspect esențial al caracterului sau al personalității cuiva.
3. linie caracteristică a feței unei persoane.
4. linie trasă (cu o singură mișcare) pe hârtie cu creionul, cu tocul etc.
5. (expr.) dintr-o ~ de condei = dintr-o dată, fără a sta mult pe gânduri.
6. (psihologie) ~ de caracter = o caracteristică determinată de gene.
7. ~ de unire = liniuță de unire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)
1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)
1. substanţă gelatinoasă extrasă din unele alge roşii marine: geloză.
2. substanţă mucilaginoasă folosită la prepararea substraturilor nutritive consistente pentru culturile bacteriene, extrasă din unele alge marine roşii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisidine)
1. esenţă aromatică extrasă din anason, pentru a parfuma unele băuturi alcoolice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropographie)
1. descriere anatomică a corpului uman, cu referire la anumite trăsături fizionomice specifice raselor şi tipurilor umane.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. anthropomorphiser)
1. a atribui unui lucru, unui fenomen, unei divinităţi calităţi şi trăsături umane.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. arabiser)
1. a face să devină arab sau a da caracter arab; a da trăsături arabe.