Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambulatoire, lat. ambulatorius)
1. adj. care umblă, merge; fără loc stabil.
2. (zool.; despre organe) care serveşte la mers.
3. (despre tratamente) care nu necesită spitalizare.
4. s. n. dispensar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. médicamenteux)
1. care serveşte ca medicament; (despre tratamente) care se face cu medicamente.