tratat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. trattato, germ. Traktat, după fr. traité)

1. înțelegere între două sau mai multe state cu privire la anumite chestiuni; convenție, acord.
2. lucrare de specialitate care tratează problemele fundamentale ale unei discipline, arte sau științe.

tratat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (trata)

1. care urmează un tratament, sau a urmat unul recent.
2. supus acțiunii unui agent, unui tratament chimic, fizic et cetera; îngrijit, transformat.
3. (despre persoane) față de care se ia o anumită atitudine, comportare.
4. (despre un prieten etc.) căruia i se oferă mâncare, băutură; cinstit, ospătat.
5. care sunt discutate cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții et cetera; negociat, parlamentat.
6. expus în scris sau oral la un examen, în cadrul unei emisiuni, al unei reuniuni, al unui congres et cetera; dezvoltat.
7. numit cu un nume sau altul.
8. (antonim) netratat.

tratație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. trattazione)

1. faptul de a servi oaspeților mâncăruri și băuturi; gustarea servită.

tratative

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. trattative)

1. discuții, negocieri între două sau mai multe părți interesate cu scopul de a se ajunge la o înțelegere.

adera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adhérer)

1. a se ralia la părerea cuiva.
2. a deveni adeptul unui partid, al unei mișcări etc.
3. (despre state) a se alătura unui tratat.
4. a fi, a se ține lipit, strâns.

ad referendum

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. ad referendum, pentru a referi)

1. (despre acte, tratate) cu condiția de a se obține aprobarea superioară.

aerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aera)

1. tratat prin introducere de aer.
2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc.
3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spațial.

alia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. allier)

1. refl. a se uni printr-un tratat de alianță.
2. a se alătura unei idei.
3. a se înrudi prin căsătorie.
4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.

alinia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. aligner)

1. tr., refl. a (se) așeza în linie dreaptă.
2. tr. a îndrepta traseul unei străzi.
3. refl. (despre țări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.

alternat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alternat)

1. drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte.
2. schimbare pe rând; succedare regulată a fenomenelor specifice, a culturilor; alternare.