Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. traverser)
1. a trece de pe o parte pe cealaltă a unei străzi, a unui drum, fluviu etc.
2. a străbate, a tăia de-a curmezișul (munți, țări, mări).
3. (fig.) a trăi, a simți, a suporta.
4. (mar.) a prinde ancora cu cârligul de traversieră și a o așeza orizontal.
5. a așeza o vergă travers pe punte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. traverse)
1. grindă transversală ca piesă de rezistență în construirea scheletului unui pod, a unei clădiri etc.
2. piesă transversală sub șinele de cale ferată.
3. bază de metal, drug, pârghie.
4. (mar.) parâmă fixată transversal față de direcția navei.
5. (mil.) mică ridicătură de pământ amplasată pe șanturile de tragere.
6. fâșie de pânză care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (semi- + traversă)
1. (marină) traversă intermediară mică care ajută la susținerea punții; traversină.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (sub- + traversa)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (supra1- + traversa)
1. a traversa (un drum, o gară etc.) pe deasupra.
2. (mar.) a trece lanţul ancorei peste traversa acesteia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. traversata)
1. traversare efectuată de o navă între două porturi maritime sau oceanice situate pe maluri opuse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (traversa)
2. instalaţie la întretăierea a două linii de cale ferată.
3. străpungerea unui element de construcţie pentru montarea instalaţiilor.
4. aşezare periculoasă a unei nave cu axa paralelă cu crestele valurilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. climatérique)
1. referitor la climă; care aparține climei; climatic.
2. (despre staţiuni) cu climă potrivită pentru tratarea anumitor boli.
3. (antic.) an ~ = an al vieții umane, multiplu de 7 sau 9, considerat greu de traversat sau critic.
4. (antic.) marele ~ = al 63-lea an, considerat anul cel mai critic din viață.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. colmatage)
1. acțiunea de a colmata și rezultatul ei; faptul de a obtura, de a a astupa ceva; colmatare.
2. fenomenul prin care un sistem poros sau de filtrare se blochează, se înfundă etc. împiedicând trecerea fluidului care l-ar putea traversa.
3. fenomen constând în ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. prin intermediul unor terenuri purtate și depuse de ape.
4. obturare totală sau parțială, cu depuneri sau diverse materiale, a unui orificiu.
5. (antonime) decolmatare, decolmataj, decolmatat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crampon)
1. piron cu care se fixează de traversă şina de cale ferată.
2. mică bucată de talpă sau de cauciuc care se aplică pe talpa bocancilor de sport pentru a împiedica alunecarea.
3. rădăcina adventivă a unei plante agăţătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc.
4. pedicel de fixare situat pe faţa interioară a talului lichenilor.
5. (fig.) persoană insistentă şi inoportună.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. herzynisch)
1. orogeneză ~ă = cutare a scoarţei terestre care a avut loc în carbonifer, dând naştere la o serie de munţi, din Apalaşi până în Asia Centrală şi traversând Europa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monophasé)
1. cu o singură fază; monofazic (ex. curent monofazat).
2. care este traversat de un curent monofazat (ex. transformator monofazat).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. plate-bande)
1. fâșie de teren cu flori care mărginește despărțiturile unei grădini, ale unui parc.
2. semifabricat de oțel, cu secțiune dreptunghiulară, obținut prin laminare.
3. piesă de tablă de oțel laminat, folosit la executarea grinzilor, pentru întărirea tălpilor acestora.
4. traversă, grindă orizontală din piatră; lintou.
5. mulură plată netedă sau puțin proeminentă.
6. arhitravă, formând o bandă fără ornamente.