Dictionar

contratreaptă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contra1- + treaptă)

1. suprafață verticală care formează partea din față a unei trepte, la o scară.
 

antiteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antithèse, gr. antithesis)

1. opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți.
2. figură de stil care exprimă opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje etc. puse reciproc în lumină.
3. (fil.; la Hegel) treapta a doua a triadei, opusă tezei.
 

cezură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. césure, lat. caesura)

1. pauză ritmică în interiorul unui vers mai lung.
2. mică pauză între două propoziții sau fraze ori între două secțiuni ale unei lucrări muzicale.
3. (tehn.) diviziune a unei scări funcționale în dreptul căreia se schimbă treapta acesteia.
 

chintesenția

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. quintessencier)

1. a ridica pe cea mai înaltă treaptă a purității, a subtilității; a rafina; a sintetiza.
 

concept

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concept, lat. conceptus)

1. idee, noțiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realității.
2. ciornă, bruion, schiță.
 

conflict

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. conflictus, fr. conflit)

1. neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend.
2. ~ armat = război.
3. (fil.) treaptă acută în evoluția contradicțiilor antagoniste.
4. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfășurarea acțiunii.
 

conjunct, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. coniuctus, fr. conjoint)

1. intim legat, strâns unit.
2. (gram.) forme ~e = formele scurte ale prezentului indicativ persoana 1 sg. și 3 sg. și pl. ale verbului „a fi” și formele neaccentuate de dativ și acuzativ sg. și pl. ale pronumelui personal; (muz) treaptă ~ă = treaptă care urmează alteia sau o precede imediat la interval de secundă.